Johann Sebastian Bach (n. 21 martie 1685, Eisenach - d. 28 iulie 1750, Leipzig) a fost un compozitor german şi organist din perioada barocă, considerat în mod unanim ca unul din cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice şi expresive, pentru frumuseţea artistică.
El s-a născut la Eisenach (Germania) în 1685 dintr-o familie de muzicieni profesionişti. Tatăl său, Johann Ambrosius Bach, era muzician de curte, având sarcina de a organiza activitatea muzicală cu caracter profan a oraşului, dar şi funcţia de organist al bisericii locale.
În 1703 obţine primul post de organist în orăşelul Arnstadt; datorită virtuozităţii sale deja evidente, a fost angajat într-o poziţie mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziţii ale lui Bach datează din această epocă, probabil şi celebra Toccata şi Fuga în Re minor BWV565.
În 1708, Bach obţine postul de organist de curte şi maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcţie avea obligaţia de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar şi compoziţii pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecţia şi prietenia ducelui Johann Ernst, el însuşi compozitor.
Omul Bach este mereu prezent în creaţia sa, fie ea destinată unui moment al serviciului divin sau ca piesă concertantă pentru salonul vreunui principe, fie ea exerciţiu didactic sau demonstraţie tehnică. Aşa ne explicăm faptul că un anumit coral sau cantată circulă dintr-o lucrare într-alta, indiferent de caracterul şi scopul piesei. Constrâns de obligaţiile cotidiene ale funcţiilor sale, Bach trebuia să producă la comandă piese ocazionale. Deşi poseda un imens rezervor creator, în unele lucrări găsim fragmente inedite ce alternează cu altele utilizate anterior. Cu toate acestea, în muzica sa nu găsim nimic artificial, ci întotdeauna transpare un autentic suflu artistic, realizat cu melodii de adâncă vibraţie emoţională şi robusteţe ritmică, care străbat construcţii polifonice grandioase. Chiar şi atunci când foloseşte procedeul variaţional, utilizat uneori în scop figurativ, el creează imagini de o uimitoare diversitate. Passacaglia în do minor (1716) pentru orgă este o dovadă impresionantă a modului cum configurează imagini contrastante pe aceeaşi temă.
În operele sale a sintetizat împlinirile muzicale anterioare, făurindu-şi un limbaj inconfundabil şi atingând una dintre culmile muzicale universale. Ca toate geniile umanităţii, el se ridică deasupra epocii sale, creaţia sa fiind atotprezentă, depăşind timpul şi spaţiul, ca orice permanenţă a spiritului uman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu